Decizia de a avea copii și alegerea momentului potrivit pentru a
deveni părinte sunt aspecte profund personale, care nu ar trebui
influențate de presiuni externe. Totuși,
după vârsta de 35 de ani, fertilitatea începe să scadă în mod
natural
1
.
Pentru a păstra opțiuni disponibile în viitor, se pot lua în
considerare proceduri precum crioconservarea ovulelor, prin care
ovocitele sunt prelevate în perioada fertilă. Acestea pot fi
conservate și, ulterior, utilizate în cadrul fertilizării in vitro
în situația în care sarcina dorită întârzie să apară pe cale
naturală.
e un moment bun să se gândească la fertilitate
Fiecare moment din viața unei femei
Congelarea ovocitelor este recomandată în perioada de maximă
fertilitate, 20-35 de ani, deoarece calitatea ovulelor
influențează rata de succes a fertilizării in vitro, și se
adresează femeilor care:
• nu au reușit să conceapă un copil pe cale naturală, timp de 1
an
2
.
• vor să devină mame în viitor, dar încă nu se simt pregătite.
• se tem că în viitor o boală le-ar putea afecta fertilitatea
(endometrioză, cancer).
• urmează să facă un tratament
care le poate afecta fertilitatea (ex: chimioterapie)
3
.
• au istoric familial de menopauză precoce ori mutații genetice
care predispun la cancer de sân sau ovarian, cu indicație de
histerectomie.
29,4
ani este vârsta medie la care femeile devin mame în UE și
continuă să crească
, conform Institutului Național de Statistică, iar numărul
femeilor care aleg să devină mame
după vârsta de 40 de ani
este în creștere
4 5
. Însă după 35 de ani, calitatea ovocitelor scade, iar
fertilitatea intră în declin
6
.
În acest context, crioconservarea ovocitelor poate oferi
femeilor o opțiune prin care să își extindă posibilitățile
reproductive și după vârsta considerată optimă pentru concepție.
Această metodă oferă o formă de flexibilitate, permițând
femeilor să gestioneze mai bine aspectele legate de fertilitate
în funcție de circumstanțele personale sau profesionale
7
.
Deși nu influențează procesul natural al îmbătrânirii biologice,
crioconservarea ovocitelor poate oferi o soluție tehnologică
pentru păstrarea fertilității la un moment anterior, contribuind
astfel la creșterea diversității opțiunilor disponibile pe
termen lung.
Stimularea ovariană necesară maturizării a cât mai mulți foliculi ovarieni într-un singur ciclu menstrual presupune administrarea de hormoni, iar terapia hormonală dă efecte secundare precum: balonare, stare de greață, creșterea sau scăderea apetitului, constipație, sensibilitate la nivelul sânilor și schimbări de dispoziție . Aceste dezechilibre se reglează la scurt timp după oprirea tratamentului.
Totodată, există riscul
dezvoltării sindromului de hiperstimulare ovariană - un răspuns
excesiv la hormonii administrați, care determină dezvoltarea
unui număr prea mare de foliculi ovarieni și duce la inflamarea
ovarelor, resimțită prin simptome ca balonare, greață și
senzație de leșin
8
.
În cazurile severe, manifestate prin dureri de stomac,
vărsături, dificultăți de respirație și deshidratare, se impune
spitalizarea.
Procesul de prelevare și crioconservare presupune extragerea,
printr-o procedură minim invazivă, a foliculilor ovarieni și
prezervarea lor până la momentul folosirii pentru fertilizare in
vitro. Procedura de prelevare
este precedată de un examen ginecologic minuțios, de analize de
sânge și o perioadă de stimulare ovariană (injectarea
subcutanată de hormoni), ce are ca scop maturizarea a cât mai
multe ovocite într-un singur ciclu (circa 28 de zile)
9
.
Ovulele sunt extrase transvaginal, printr-o procedură
aspirativă, efectuată sub anestezie generală de scurtă durată
(10-15 minute), și conservate prin vitrificare, o metodă de
congelare ultrarapidă, care împiedică deteriorarea celulară.
Complicațiile
apărute după procedura de prelevare a ovocitelor în
vederea crioconservării sunt foarte rare
10
. Acul de aspirație poate leza structurile pelvine adiacente,
provocând hemoragie, și există risc de infecție, dar aceste
situații sunt izolate. Alte complicații posibile - la fel,
foarte rare - sunt torsiunea ovariană și ruptura de chist, în
cazul femeilor care suferă de endometrioză ovariană.
Crioconservarea este o opțiune valoroasă pentru prezervarea fertilității, dar fiind o tehnologie relativ nouă, încă nu este clarificat cât timp după vitrificare ovocitele își păstrează calitatea de a produce sarcini viabile. Teoretic, conservarea prin vitrificare permite păstrarea ovocitelor pe termen nedefinit 11 .
Ovule înghețate au fost stocate cu succes timp de zeci de ani și utilizate apoi pentru a obține o sarcină. Au fost consemnate însă și cazuri în care fertilizarea in vitro cu ovocite crioconservate 13-15 ani care nu au produs sarcini viabile.
Ovocitele prelevate în perioada de maximă fertilitate și criogenate prin vitrificare pot fi folosite mai târziu pentru fertilizare in vitro 12 . Această procedură presupune decongelarea ovocitelor, fertilizarea lor în laborator, utilizând material seminal de la partener sau donator, și implantarea a 1-2 embrioni viabili în uterul mamei. Dacă sunt obținuți mai mulți embrioni viabili, aceștia poți fi criogenați și folosiți pentru o nouă procedură de inseminare, dacă prima nu produce o sarcină viabilă.
Un studiu
de cohortă care a analizat datele introduse în Sistemul Național
de Supraveghere a Tehnologiei Reproductive Asistate din SUA
între anii 2016-2018, privind 196.916 de femei care au trecut
prin 207.766 cicluri de transfer de embrioni autologi, arată o
rată de succes (nașteri vii) de 48% după prima fertilizare in
vitro folosind ovocite congelate, la femeile de 35 de ani fără
sarcină anterioară și cu diagnostice de infertilitate
inexplicabilă
13
. Rata de succes a crescut la 69% la a doua fertilizare și la
80% la a treia fertilizare.
În cazul femeilor de 40 de ani cu diagnostic de infertilitate
inexplicabilă, ratele de succes (concretizate în nașteri vii) la
prima, a doua și a treia încercare de fertilizare folosind
ovocite congelate au fost de 29%, 48%, respectiv 62%.